Table Of Content
Educatia in Romania: De la Regat la Democratie
Pana in 1945, educatia din Romania se afla in plin proces de modernizare. Se faceau pasi importanti, dar sistemul era puternic influentat de realitatile sociale si economice ale vremii. Desi existau eforturi vizibile, provocarile ramaneau majore: diferente mari intre sat si oras, lipsa de resurse, infrastructura slaba si un nivel ingrijorator de analfabetism.
Copiii de la oras aveau un avantaj clar. Scolile erau mai numeroase, mai bine echipate, iar profesorii erau, in general, mai bine pregatiti. In sate, insa, scoala era uneori singura cladire din satul respectiv si avea conditii modeste: lipsa de banci, manuale, incalzire, si uneori chiar de invatatori.
Analfabetismul
Conform recensamantului din 1930, peste 38% din populatia Romaniei cu varsta de peste 7 ani era analfabeta. In mediul rural, unde locuia majoritatea populatiei, rata analfabetismului era si mai ridicata. Femeile erau afectate in mod disproportionat: aproximativ 50% dintre ele nu stiau sa citeasca sau sa scrie, comparativ cu peste 25% dintre barbati .
Cu toate acestea, s-au facut si progrese. Intre 1897 si 1910, Spiru Haret – considerat parintele scolii moderne romanesti – a coordonat construirea a peste 2.000 de scoli. Reforma lui a fost una ampla: a pus accent pe formarea invatatorilor, a introdus inspectii scolare regulate si a implicat comunitatile locale in sustinerea scolilor. In unele sate, preotii inlocuiau invatatorii lipsa, iar organizatii civile ajutau cu carti, materiale sau chiar construirea de scoli. Haret a inteles ca educatia este cheia progresului national si a incercat sa creeze o scoala adaptata realitatilor sociale romanesti.
In intervalul 1897–1910, sub conducerea lui Spiru Haret, s-au construit 2.343 de scoli, dintre care 1.980 in timpul mandatelor sale de ministru. Aceste eforturi au dus la cresterea numarului de scoli si la imbunatatirea accesului la educatie.
Calitatea educatiei
La oras, scolile ofereau un invatamant modern, cu profesori bine pregatiti, multi dintre ei educati in strainatate. In sate, insa, lipsa resurselor si a cadrelor calificate facea ca multi copii sa termine scoala fara sa stie bine sa scrie sau sa socoteasca.
Profesorii din scolile urbane si din institutiile de invatamant superior erau adesea formati in strainatate si aveau un nivel ridicat de pregatire. Multi dintre ei au devenit figuri marcante ale culturii si stiintei romanesti. In schimb, in mediul rural, deficitul de cadre didactice calificate era o problema persistenta, afectand calitatea invatamantului primar.
Profesorii din scolile urbane si din invatamantul superior erau adesea formati in strainatate si aveau un nivel ridicat de pregatire. Multi dintre ei au devenit figuri marcante ale culturii si stiintei romanesti (ex. Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Simion Mehedinti). In mediul rural, deficitul de invatatori calificati era cronic.
Influenta culturala franceza
Sistemul educational romanesc a fost influentat puternic de modelul francez. Limba franceza era principala limba straina predata in scoli, iar Franta era vazuta drept un reper cultural si pedagogic. Se punea accent pe educatia estetica si valorile umaniste, mai ales in scolile de elita.
- Curriculumul scolar includea literatura clasica franceza si modele de organizare similare cu cele din Franta.
- Educatia estetica si valorile umaniste erau integrate in formarea elevilor din scolile de elita.
- Incepand cu legea educatiei din 1898, invatamantul romanesc a adoptat multe dintre structurile educationale franceze. Sistemul gimnazial si liceal din Romania a fost modelat dupa cel francez, iar examenele de bacalaureat au fost preluate din traditia franceza.
-
Bacalaureatul si examenele din invatamantul secundar au fost influentate de modelul francez, iar limba franceza a devenit limba straina principala in scolile romanesti.
Inegalitati sociale si discriminari
Desi invatamantul era gratuit si teoretic obligatoriu, multi copii nu ajungeau la scoala. In sate, parintii ii tineau acasa pentru munca in gospodarie. Fetele mergeau mai rar la scoala – in unele zone, sub 30% dintre ele erau inscrise.
In anii ’30, situatia minoritatilor s-a inrautatit. Au fost vizati de politici precum „numerus clausus”, o masura care limita artificial numarul lor in universitati. Era un semn al nationalismului tot mai prezent in societate.
Universitati si viata academica
In perioada interbelica, invatamantul superior a cunoscut o perioada de inflorire. Centrele universitare din Bucuresti, Iasi, Cluj si Cernauti atrageau studenti din toata tara. Universitatea din Cluj, infiintata dupa Unirea din 1918, a avut un rol important in integrarea culturala a Transilvaniei.
In 1938, Romania avea aproximativ 15.000 de studenti inscrisi in invatamantul superior.
Multi profesori romani au studiat in Franta si au adus in tara metode pedagogice inovative. Intoarsi in Romania, acesti educatori au implementat tehnici moderne de predare si au tradus manuale.
Educatia din Romania de dinainte de 1945 era un amestec de ambitie si limite. Pe de o parte, existau profesori valorosi, modele culturale solide si o viziune clara de modernizare. Pe de alta parte, realitatea rurala – saracia, lipsa infrastructurii, discriminarea – impiedica accesul egal la invatatura.
Cu toate acestea, reformele din aceasta perioada au creat baza pentru sistemul educational postbelic. Romania pastra, inca din acei ani, speranta ca scoala poate schimba destinul unui copil – indiferent unde s-a nascut.
