Pneumonia: Cauze, simptome și tratament

Pneumonia

   Pneumonia reprezintă o infecție acută a plămânilor, caracterizată prin inflamație și compromiterea funcției respiratorii. Această afecțiune poate fi provocată de o gamă largă de microorganisme, inclusiv bacterii, virusuri și fungi, fiecare cu specificitățile sale în ceea ce privește modul de manifestare și tratament. Deși pneumonia poate fi tratată eficient în multe cazuri, identificarea exactă a agentului patogen implicat rămâne o provocare. În ciuda tehnologiilor avansate de diagnostic, în peste 50% dintre cazuri, microorganismul responsabil nu este detectat.

   Pneumonia este o infecție acută a plămânilor care se dezvoltă atunci când agenții patogeni reușesc să pătrundă în plămâni, depășind mecanismele naturale de apărare ale organismului. În mod normal, căile aeriene superioare și plămânii sunt expuși continuu la microorganisme din mediul extern, dar organismul uman este dotat cu diverse mecanisme de apărare care împiedică invazia acestor agenți patogeni.

   În condiții normale, căile aeriene superioare sunt populate de o floră bacteriană normala. Această floră trăiește în simbioză cu organismul și joacă un rol important în prevenirea infecțiilor, prin inhibarea creșterii bacteriilor patogene. Totuși, atunci când acest echilibru este perturbat, agenții patogeni pot pătrunde în plămâni, unde pot provoca infecții.

   Mecanismele de apărare ale organismului, cum ar fi reflexul de tuse și clearance-ul mucociliar, ajută la îndepărtarea microorganismelor din căile respiratorii. În plus, în plămâni există diverse celule și substanțe care contribuie la combaterea agenților patogeni.

Factorii favorizanți ai pneumoniei

Anumiți factori pot favoriza dezvoltarea pneumoniei, făcând organismul mai vulnerabil la infecții. Acești factori includ:

• Imunodeficiențele:
  • Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unor afecțiuni cronice, fie din cauza tratamentelor imunodepresive (cum sunt cele utilizate în cazul transplanturilor sau al bolilor autoimune), au un risc mai mare de a dezvolta infecții respiratorii.
• Subnutriția și malnutriția:
  • O alimentație deficitară poate compromite răspunsul imunitar, făcând organismul mai vulnerabil la infecții.
• Fumatul:
  • Fumul de țigară afectează mecanismele de apărare ale plămânilor și crește riscul de infecții respiratorii.
• Existența unor boli sistemice:
  • Afecțiuni precum diabetul sau bolile cardiovasculare pot favoriza infecțiile pulmonare.
• Expunerea la medii spitalicești:
  • Spitalele sunt adesea medii favorabile pentru creșterea bacteriilor rezistente la antibiotice, ceea ce poate duce la infecții nosocomiale.
• Intubația nazogastrică sau endotraheala:
  • Aceste proceduri pot crește riscul de aspirație a bacteriilor din tractul respirator superior în plămâni.

Mecanismele de apărare ale organismului

Organismul uman are mai multe mecanisme de apărare împotriva agenților patogeni care pătrund în căile respiratorii. Acestea includ:

1. Flora bacteriană normală:
   • Bacteriile benefice din căile aeriene superioare, cum ar fi orofaringele, contribuie la prevenirea infecțiilor prin competiția cu agenții patogeni pentru resurse și prin secreția de substanțe antimicrobiene.
2. Mecanismele de apărare nespecifice:
   • Acestea includ reflexul de tuse, care ajută la eliminarea mucusului și a microorganismelor din căile respiratorii, și clearance-ul mucociliar, care transportă particulele inhalate către gât, unde sunt eliminate.
3. Imunoglobulinele IgA:
   • Aceste anticorpi, secretați în saliva și în mucoasele căilor respiratorii, ajută la blocarea aderenței agenților patogeni la mucoasele respiratorii.
4. Proteine antimicrobiene:
   • Substanțele precum lizozimul și proteazele din saliva au rol în distrugerea bacteriilor și virusurilor care ajung în tractul respirator superior.
5. Fibronectina:
   • Aceasta este o proteină care acoperă mucoasele respiratorii și împiedică aderarea agenților patogeni pe suprafețele respiratorii.

Cum apare pneumonia?

   Pneumonia apare atunci când agenții patogeni reușesc să depășească aceste mecanisme de apărare. De exemplu, atunci când mecanismele naturale de apărare sunt compromise (din cauza unei boli, a unui sistem imunitar slăbit sau a unui tratament cu antibiotice), bacteriile din tractul respirator superior pot ajunge în plămâni. În plus, inhalarea unui agent patogen cu o virulență mare poate depăși apărarea organismului, iar acest lucru poate duce la dezvoltarea unei infecții pulmonare severe.

   Infecția poate afecta un singur lob pulmonar, caz în care se vorbește de pneumonie lobară, sau mai mulți lobi, în cazul unei bronhopneumonii, atunci când inflamația afectează zone din ambele plămâni, în special în jurul bronhiilor.

Factori de risc

   Pneumonia poate afecta orice persoană, dar anumite grupuri sunt mai vulnerabile. Sugarii și persoanele de peste 65 de ani au un risc crescut din cauza unui sistem imunitar mai slab. De asemenea, persoanele cu imunitate compromisă, cum ar fi cele care suferă de HIV, urmează tratamente pentru cancer sau iau medicamente imunosupresoare, sunt mai predispuse la infecții respiratorii.

   Persoanele cu afecțiuni cronice, cum ar fi astmul, fibroza chistică, BPOC, diabetul și bolile cardiace sau renale, prezintă un risc mai mare de a dezvolta pneumonie. Pacienții spitalizați recent sau care necesită ventilare mecanică sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare.

   Persoanele cu afecțiuni neurologice, care au dificultăți de înghițire sau tuse, cum ar fi cele cu accident vascular cerebral sau boala Parkinson, sunt vulnerabile la pneumonie. Expunerea la poluarea atmosferică sau la substanțele chimice de la locul de muncă poate afecta, de asemenea, căile respiratorii, crescând riscul de infecție.

   De asemenea, persoanele care trăiesc în instituții, cum ar fi azilurile sau închisorile, sunt mai expuse din cauza densității mari de persoane. Consumul excesiv de alcool și droguri poate slăbi sistemul imunitar și favoriza aspirația de lichide în plămâni, în timp ce fumatul compromite mecanismele naturale de apărare ale organismului.

Cauze ale pneumoniei

   Există mai mult de 30 de agenți patogeni care pot provoca pneumonie. Streptococcus pneumoniae (pneumococul) rămâne cel mai frecvent agent patogen întâlnit în toate grupele de vârstă și regiunile geografice. Deși incidența infecției cu acest microorganism a scăzut semnificativ datorită vaccinării antipneumococice și a imunității colective, pneumonia bacteriană rămâne o cauză majoră de îmbolnăvire.

   În ultimii ani, însă, datorită tehnologiilor avansate de diagnostic molecular, virusurile au devenit o cauză din ce în ce mai frecventă a pneumoniei. Acestea includ virusurile gripale, virusul respirator sincitial (VRS) și SARS-CoV-2, agentul patogen responsabil de COVID-19.

Pneumonia bacteriană

   Pneumonia bacteriană reprezintă una dintre cele mai comune forme de pneumonie, în special în rândul adulților tineri, cu vârsta de peste 30 de ani, cu excepția cazurilor de pandemii virale, cum ar fi COVID-19. Aceasta poate apărea atât ca o afecțiune primară, cât și ca o complicație a unei pneumonii virale, cum ar fi cea cauzată de gripă sau SARS-CoV-2.

   Streptococcus pneumoniae rămâne principala cauză a pneumoniei bacteriene, fiind întâlnit la orice vârstă și în orice regiune geografică. Alte bacterii care pot cauza pneumonie includ:

1. 1. Mycoplasma pneumoniae:
      • Este o bacterie de mici dimensiuni, care provoacă o formă ușoară de pneumonie, adesea denumită „pneumonie atipică” sau „pneumonie dusa pe picioare”. De obicei, infectează persoane tinere, sub 40 de ani, care trăiesc sau lucrează în colectivități, și poate trece neobservată din cauza manifestărilor sale mai puțin evidente.
   2. Chlamydophila pneumoniae:
      • Această bacterie cauzează infecții ale căilor respiratorii superioare și poate duce, de asemenea, la o formă ușoară de pneumonie, cu simptome mai puțin severe comparativ cu cele cauzate de bacteriile „tipice”.
   3. Legionella pneumophila:
      • Cauzează o formă severă de pneumonie, cunoscută sub numele de boala legionarilor sau legioneloză. Spre deosebire de alte bacterii, Legionella nu se transmite de la o persoană la alta și este dobândită prin inhalarea aerosoli contaminanți din medii precum sistemele de climatizare sau piscinele de hidromasaj. Această formă de pneumonie este mai frecventă în rândul persoanelor imunodeprimate.

Pneumonia virală

   Virusurile respiratorii sunt o cauză din ce în ce mai frecventă a pneumoniei, în special în contextul sezonului gripal sau al epidemiei de COVID-19. Pneumonia virală tinde să fie mai ușoară decât pneumonia bacteriană, dar poate pune în pericol viața, în special dacă duce la o infecție bacteriană secundară. Virusurile care pot cauza pneumonie includ:

1. 1. Virusurile gripale (A și B):
      • Acestea sunt cauzatoare frecvente de pneumonie virală, în special în lunile de iarnă, și sunt adesea asociate cu complicații grave.
   2. Virusul sincitial respirator (VSR):
      • Este o cauză majoră a pneumoniei la copii și poate duce la forme severe, mai ales în cazul celor cu vârste mici sau cu afecțiuni preexistente.
   3. SARS-CoV-2:
      • Acest virus a fost responsabil pentru pandemia globală de COVID-19, iar pneumoniile asociate cu acesta pot varia de la forme ușoare la severe.
   4. Alte virusuri:
      • Parainfluenza, metapneumovirusul, adenovirusurile și chiar virusurile rujeolic și varicelo-zosterian pot cauza pneumonii, de obicei cu evoluție mai ușoară comparativ cu cele bacteriene.

   Deși simptomele pneumoniei virale și bacteriene sunt adesea similare, pneumonia virală se ameliorează de obicei într-un interval de 1-3 săptămâni, fără a necesita tratament antiviral specific. Cu toate acestea, pacienții cu pneumonie virală sunt mai predispuși să dezvolte o infecție bacteriană secundară.

Pneumonia fungică

   Pneumonia fungică este cauzată de expunerea la fungi din mediu, cum ar fi solul sau excrementele de păsări. De obicei, această formă de pneumonie afectează persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Fungi care pot cauza pneumonie includ:

• Pneumocystis jirovecii:
  • Frecvent întâlnit la pacienții cu HIV/SIDA sau alte afecțiuni imunodepresive.
• Histoplasma capsulatum:
  • Călători sau persoane care trăiesc în zone endemice pot dezvolta histoplasmoză.
• Coccidioides immitis:
  • Este asociat cu coccidioidomicoza, o infecție fungică rară, întâlnită în anumite regiuni geografice.
• Blastomyces dermatitidis:
  • Cauzează blastomicoza, o infecție fungică care poate afecta plămânii și alte părți ale corpului.

Pneumonia parazitară

   Anumite parazitoze pot provoca pneumonie, de obicei în zone unde paraziții sunt endemici. Exemple de paraziți care pot determina pneumonie includ:

1. 1. Toxocara canis și T. catis:
      • Paraziți intestinali care pot afecta plămânii, în special la copii.
   2. Dirofilaria immitis:
      • Parazit transmis prin mușcătura de țânțar, care poate provoca leziuni pulmonare.
   3. Paragonimus westermani:
      • Un parazit care provoacă paragonimiaza, o infecție pulmonară ce poate imita pneumonia.

Clasificarea pneumoniei în funcție de tipul de agent patogen

   Pneumonia poate fi clasificată în funcție de tipul de agent patogen care o cauzează și de locul în care se produce infecția. Iată principalele tipuri de pneumonie:

Pneumonia comunitară

   Pneumonia comunitară apare atunci când este contractată în afara unui spital sau unității medicale. Cauzele comune includ:

• Bacterii:
  • Streptococcus pneumoniae (pneumococ) este cea mai frecventă cauză, iar Mycoplasma pneumoniae provoacă o formă mai ușoară. Alte bacterii includ Haemophilus influenzae, Chlamydia pneumoniae și Legionella.
• Virusuri:
  • Virusurile care cauzează răceala, gripa, COVID-19 și VRS pot duce la pneumonie.
• Fungi:
  • Cryptococcus, Pneumocystis jirovecii și Coccidioides sunt cauze rare, frecvente la persoanele cu sistem imunitar slăbit.
• Protozoare:
  • În cazuri rare, Toxoplasma poate cauza pneumonie.

Pneumonia nosocomială

   Aceasta apare atunci când pneumonia este contractată într-un spital sau altă unitate medicală, de obicei după ce pacientul a fost deja internat pentru o altă afecțiune. Pneumonia nosocomială este adesea mai gravă, deoarece este provocată de bacterii rezistente la antibiotice, cum ar fi Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), făcând tratamentul mai dificil.

Pneumonia asociată ventilatorului

   Aceasta se întâmplă la pacienții care au nevoie de un ventilator sau aparat de respirație mecanică pentru a ajuta la respirație, în special în secțiile de terapie intensivă. Bacteriile care cauzează acest tip de pneumonie sunt similare cu cele care provoacă pneumonia comunitară, dar pot include și tipuri rezistente la antibiotice, precum cele din pneumonia nosocomială.

Pneumonia de aspirație

   Aceasta apare atunci când alimentele, lichidele, salivă sau vomă ajung în trahee (căile respiratorii) și în plămâni. Dacă organismul nu reușește să elimine aceste particule prin tuse, poate apărea o infecție pulmonară.

   Fiecare tip de pneumonie necesită un diagnostic adecvat și un tratament personalizat, iar evoluția sa depinde de starea generală a pacientului și de tipul de agent patogen implicat.

Simptome

• Durere toracică la respirație sau tuse
• Schimbări ale stării mentale (confuzie)
• Tuse
• Oboseală
• Febră sau frisoane
• Greață, vărsături sau diaree
• Dificultăți de respirație (dispnee)

   Semnele și simptomele pot varia în funcție de vârstă. La sugari și copii mici, pneumonia se poate manifesta prin iritabilitate și neliniște, iar vârstnicii pot prezenta confuzie sau obnubilare. Tusea este productivă la copii mai mari și adulți, producând spută de culoare galbenă sau verde, adesea cu striuri de sânge. La sugari, copii mici și vârstnici, tusea este de obicei uscată. Dificultățile de respirație sunt, de obicei, mai evidente la efort și rareori se manifestă în repaus. Febra este frecvent întâlnită, însă poate fi absentă la persoanele vârstnice sau cele cu sistem imunitar slăbit.

Complicațiile pneumoniei

   Pneumonia poate duce la o serie de probleme grave, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni cronice preexistente, precum diabetul. Printre cele mai frecvente complicații se numără:

• Agravarea bolilor cronice:
  • Pneumonia poate intensifica afecțiuni deja existente, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
• Bacteriemia:
  • Infecțiile pulmonare pot pătrunde în sânge, iar diagnosticul se stabilește prin hemocultură. Dacă bacteria se răspândește în tot corpul, aceasta poate duce la septicemie, o infecție gravă care provoacă scăderea tensiunii arteriale, șoc septic și, în cazuri severe, insuficiență multiplă de organe.
• Revarsat pleural (pleurezie):
  • În lipsa unui tratament adecvat, pneumonia poate provoca acumularea de lichid în jurul plămânilor, ceea ce poate duce la formarea unui empiem pleural, care necesită drenaj.
• Abces pulmonar:
  • Se formează o acumulare localizată de puroi în plămâni. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice pe termen lung, iar uneori poate fi necesar drenajul sau intervenția chirurgicală pentru a elimina puroiul.
• Insuficiență respiratorie acută:
  • În cazuri severe, pacientul poate necesita suport respirator mecanic pentru a ajuta la respirație.
• Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS):
  • O formă gravă de insuficiență respiratorie, ARDS necesită tratament urgent și este gestionată de obicei în secțiile de terapie intensivă.
• Insuficiență multiplă de organe:
  • Pe măsură ce infecția avansează, poate apărea insuficiență în funcționarea unor organe vitale, cum ar fi rinichii, inima sau ficatul, din cauza lipsei de oxigen sau a unei reacții imune prea intense.
• Decesul:
  • În unele situații, pneumonia poate fi fatală. Cauza decesului poate fi infecția severă, progresia spre sepsis și deteriorarea organelor sau exacerbarea unor afecțiuni cronice deja existente. Pneumonia pneumococică este una dintre cele mai frecvente cauze de deces.

   Un diagnostic rapid și un tratament corespunzător al pneumoniei sunt esențiale pentru a preveni apariția complicațiilor și pentru a asigura recuperarea pacientului.

Diagnostic

Dacă există suspiciunea de pneumonie, medicul va recomanda o serie de teste pentru confirmarea diagnosticului și pentru identificarea cauzei infecției. Printre acestea se numără:

• Teste de sânge:
  • Confirmă infecția și ajută la identificarea agentului patogen, deși identificarea precisă nu este întotdeauna posibilă.
• Radiografie toracică:
  • Ajută la diagnosticul pneumoniei și la evaluarea extinderii infecției, dar nu poate indica tipul de germen.
• Pulsoximetrie:
  • Măsoară nivelul de oxigen din sânge, având în vedere că pneumonia poate reduce oxigenarea.
• Test de spută:
  • Se prelevează sputa pentru a identifica cauza infecției.

   Pentru pacienții cu vârsta peste 65 de ani, cei internați în spital sau cu simptome grave, se pot efectua teste suplimentare:

• Tomografie computerizată (CT):
  • Dacă pneumonia nu răspunde la tratament, poate fi necesară o tomografie toracică detaliată.
• Cultura de lichid pleural:
  • Prelevarea unui eșantion de lichid pleural pentru a analiza tipul de infecție.

   Diagnosticul pneumoniei se bazează pe istoricul medical, examenul clinic și radiografia toracică, care de obicei va arăta un infiltrat. Dacă radiografia nu arată infiltrat în primele 24-48 de ore, poate fi necesară o tomografie computerizata (CT) toracică.

   Severitatea pneumoniei este evaluată prin teste clinice și de laborator, cum ar fi hemoleucograma, analiza gazelor sanguine și pulsoximetria. În cazurile ușoare de pneumonie comunitară, medicul nu efectuează de obicei teste suplimentare, tratamentul standard fiind adesea suficient. În formele mai severe, se încearcă identificarea agentului patogen prin analize de spută, sânge sau urină, dar acest lucru este posibil doar în jumătate dintre cazuri.

Tratament

Tratamentul pneumoniei depinde de tipul și severitatea afecțiunii, precum și de starea generală a pacientului. Medicul va evalua riscurile și va decide dacă tratamentul poate fi efectuat acasă sau dacă este necesară spitalizarea.

Factorii care influențează decizia includ:

• Vârsta pacientului
• Prezența unor afecțiuni cronice (ex. cancer, insuficiență cardiacă)
• Semne grave observate la examinarea fizică și analize (ex. confuzie, dificultăți respiratorii)
• Capacitatea de autoîngrijire a pacientului

Tratament medicamentos

1. 1. Antibiotice
      Sunt esențiale pentru pneumonia bacteriană. Tratamentul trebuie început rapid și urmat complet, chiar dacă simptomele se ameliorează. Dacă nu există îmbunătățire, se poate schimba antibioticul.
   2. Antivirale
      Pentru pneumonia virală, medicul poate prescrie antivirale, dar de obicei, aceasta se vindecă de la sine. Antibioticele pot fi adăugate în caz de suprainfecție bacteriană.
   3. Antifungice
      Pneumonia fungică necesită tratament antifungic, care poate dura câteva săptămâni.

1. 4. Medicamente fără prescripție
      Medicul poate recomanda analgezice și antipiretice (ex. ibuprofen, paracetamol) pentru febră și durere. De asemenea, poate recomanda și medicamente pentru tuse (mucolitice sau antitusive) în funcție de tipul acesteia.

Spitalizare

   Spitalizarea este necesară în cazuri severe sau în prezența unor afecțiuni cronice care cresc riscul de complicații. Indicații de spitalizare includ:

• Vârsta peste 65 de ani
• Confuzie severă
• Dificultăți respiratorii semnificative
• Necesitatea de suport respirator
• Copiii sub 2 luni sau cei cu simptome grave.

Prevenția

   Unul dintre cele mai importante moduri de prevenire a pneumoniei bacteriene este vaccinarea, în special vaccinurile antipneumococic, antigripal și COVID-19, care protejează împotriva infecțiilor ce pot duce la pneumonie.

   Recent, a fost introdus vaccinul Prevenar 20 oferă o protecție extinsă față de formele anterioare ale vaccinului, acoperind mai multe tulpini de Streptococcus pneumoniae, reducând astfel riscul de infecție și complicații. Acest vaccin este recomandat pentru copiii mici, persoanele vârstnice și persoanele cu afecțiuni preexistente, cum ar fi bolile cardiovasculare sau diabetul, care le pot crește riscul de a dezvolta pneumonie severă.

   Aceste măsuri care reduc semnificativ riscul de a dezvolta pneumonie sunt: măsurile de igienă precum spălarea frecventă a mâinilor și utilizarea șervețelelor la tușit sau strănutat, renunțarea la fumat, întărirea sistemului imunitar printr-o dietă echilibrată, exerciții fizice și un somn adecvat, asigurarea unei bune ventilații încăperilor.