Table Of Content
Silent Hill f – Review complet: atmosfera apasatoare, idei puternice si un final care nu se ridica la asteptari
Silent Hill f nu e doar o alta intrare in serie. E un experiment narativ si vizual care incearca sa faca lucrurile diferit. Dupa ce am terminat jocul, impresiile sunt impartite: pe de-o parte, atmosfera e una dintre cele mai reusite din ultimii ani in genul horror. Pe de alta parte, sunt si momente in care gameplay-ul si optimizarea trag totul in jos. In acest review vorbim sincer despre ce functioneaza si ce nu, fara sa ocolim punctele slabe.
Ce este Silent Hill f
Silent Hill f este un joc dezvoltat de Neobards Entertainment, cu suport din partea Konami, care aduce un suflu nou in universul Silent Hill. Povestea poarta semnatura lui Ryukishi07, cunoscut pentru lucrarile sale in genul horror psihologic si supranatural, ceea ce se simte in tonul simbolic si adesea tulburator al narațiunii.
Jocul este plasat intr-un sat japonez fictiv, Ebisugaoka, in anii ’60, departe de Silent Hill-ul clasic, dar cu o atmosfera ce rezoneaza cu temele intunecate, psihologice si supranaturale cu care fanii sunt obisnuiti. Aceasta schimbare de decor aduce prospetime, dar si un altfel de sentiment de neliniste.
Gameplay-ul combina elemente clasice de supravietuire cu puzzle-uri, arme care se degradeaza si un sistem de rezistenta (stamina). Combate-ul este mai prezent decat in unele titluri mai lente din serie, alternand cu momente de explorare si tensiune crescuta
Ce functioneaza bine
Atmosfera
Atmosfera este probabil cel mai bun lucru din acest joc. Din primele minute simti ca lumea e… nelinistitoare. Nu esti atacat direct, nu vezi imediat monstri, dar senzatia ca ceva e in neregula e omniprezenta. Jocul construieste tensiunea incet, cu spatii pustii, lumini difuze si sunete ambientale care te tin mereu in stare de alerta.
Mediile sunt bine lucrate, cu o estetica specific japoneza, combinand elemente traditionale cu grotescul caracteristic seriei. Exista o tensiune constanta care nu te lasa sa te relaxezi, chiar si atunci cand totul pare linistit.
Poveste si tematica
Povestea e spusa fragmentat, cu multe simboluri si trimiteri la teme precum sacrificiul, izolarea si identitatea. Nu primesti toate raspunsurile din prima. Trebuie sa le cauti, sa le legi si, in unele cazuri, sa rejoci pentru a intelege ce s-a intamplat cu adevarat. Nu e o naratiune usoara, dar tocmai asta o face interesanta.
Personajele sunt bine conturate, chiar daca nu sunt multe. Fiecare are un rol clar si aduce o piesa in puzzle-ul general. E un joc care te provoaca sa gandesti si sa interpretezi, nu doar sa reactionezi.
Tensiunea si momentele cheie
Sunt cateva momente care raman cu tine chiar si dupa ce ai inchis jocul. Boss fights-urile, desi nu toate reusite din punct de vedere mecanic, au impact vizual si emotional. Nu stii niciodata la ce sa te astepti, iar unele intalniri sunt construite excelent ca ritm si tensiune. Cand functioneaza, jocul te tine in priza fara sa aiba nevoie de jumpscare-uri ieftine.
Ce nu functioneaza
Combatul
Combatul este una dintre cele mai slabe parti ale jocului. Sistemul e simplu, armele se degradeaza rapid, iar feedback-ul in lupte nu e intotdeauna satisfacator. Loviturile par uneori fara greutate, iar animatiile pot parea rigide. Diversitatea inamicilor este limitata, iar dupa un timp luptele devin repetitive.
Un alt aspect frustrant a fost designul camerei si al spatiului de lupta: de mai multe ori am fost prins intre doi-trei monstri sau intre un monstru mai mare si mediul inconjurator, ceea ce a dus la moarte si la nevoie de a relua secventa. Aceasta situatie afecteaza fluiditatea experientei si reduce tensiunea care ar fi trebuit sa domine aceste momente.
Desi intentia a fost sa creeze o experienta tensionata, lipsa de varietate si rafinament face ca luptele sa nu se ridice la nivelul restului jocului si sa fie mai degraba o parte care incetineste ritmul
Probleme tehnice
Am intampinat probleme de performanta pe alocuri – stutter, scaderi de FPS, mai ales in zonele incarcate vizual sau in secvente cu multe efecte. Desi nu sunt constante, aceste momente te scot din atmosfera si pot afecta imersiunea. Jocul are nevoie de patch-uri serioase pentru optimizare, mai ales pe PC unde noi l-am jucat.
Finalul si rejucarea
Finalul jocului, cel pe care il primesti dupa prima rulare, nu livreaza impactul emotional pe care povestea pare ca il construieste. Ramane un sentiment de “atat a fost?”, chiar daca stii ca mai exista si alte variante. Problema nu e ca sunt mai multe finaluri, ci ca primul pare intentionat slab pentru a te impinge spre rejucare.
Din punctul nostru de vedere, o poveste buna ar trebui sa ofere un final satisfacator inca de prima data. Ce urmeaza ar trebui sa adanceasca, nu sa corecteze.
Impresia generala dupa terminarea jocului
Silent Hill f are un inceput puternic si un nucleu narativ interesant. Atmosfera si directia artistica sunt excelente. Din pacate, combatul slab, lipsa de varietate si unele probleme tehnice trag jocul in jos. A fost o experienta care ne-a prins in prima jumatate, dar care a scazut in intensitate pe masura ce am inaintat.
E un joc care promite mult, livreaza partial, si frustreaza cand simti ca putea sa fie mult mai bun cu doar cateva ajustari esentiale.
Merita sa joci Silent Hill f?
Da, daca iti plac jocurile care pun accent pe atmosfera si naratiune, daca esti dispus sa treci peste problemele de combat si performanta, si daca ai rabdare sa explorezi mai multe finaluri.
Nu, daca astepti un horror de actiune bine slefuit, cu lupte dinamice si poveste clara inca de la prima rulare.
Scorul nostru final: 7.5 / 10
